41 momente41 moments
CronologiaThe timeline
Povestea în ordinea în care se petrece, de la copiii uitați prin casa lui Fiodor Pavlovici până la discursul de lângă piatră. Toate cele douăsprezece cărți și epilogul, fiecare moment cu oamenii de față și cu locul unde se întâmplă.The story in the order it happens, from the children forgotten around Fyodor Pavlovich's house to the speech by the stone. All twelve books and the epilogue, each moment with the people present and the place where it happens.
Cartea IBook I
01/PresimțireForeshadowing
Cele două neveste ale lui Fiodor PavloviciFyodor Pavlovich's two wives
Prima, Adelaida Ivanovna, fuge cu un seminarist și moare la Petersburg, de foame sau de friguri. A doua, Sofia Ivanovna, o orfană de șaisprezece ani, e ținută în casă și umilită cu petreceri date sub ochii ei, până se stinge lăsând în urmă doi copii mici. Fiodor Pavlovici plânge la amândouă înmormântările, sincer și pentru scurtă vreme.The first, Adelaida Ivanovna, runs off with a seminarian and dies in Petersburg, of hunger or of fever. The second, Sofia Ivanovna, a sixteen-year-old orphan, is kept in the house and humiliated by parties thrown before her eyes, until she fades away, leaving two small children behind. Fyodor Pavlovich weeps at both funerals, sincerely and briefly.
Casa lui Fiodor PavloviciFyodor Pavlovich's house02/CotiturăTurning point
Copiii cresc în grija slugilorThe children are raised by the servants
Fiodor Pavlovici își uită pe rând cei trei fii; dacă nu ar fi fost Grigori, care i-a luat în odaia lui din dos, nu ar fi avut cine să le schimbe cămășile. Dmitri e crescut din mână în mână de rude, Ivan și Alioșa ajung la un binefăcător care le plătește școala. Când se întorc, ca oameni mari, tatăl lor abia își amintește câți sunt.Fyodor Pavlovich forgets his three sons one after another; had it not been for Grigory, who took them into his cottage at the back, no one would have changed their shirts. Dmitri is passed from relative to relative, while Ivan and Alyosha end up with a benefactor who pays for their schooling. When they come back as grown men, their father can barely remember how many there are.
Casa lui Fiodor PavloviciFyodor Pavlovich's house03/CotiturăTurning point
Alioșa intră la mănăstireAlyosha enters the monastery
Se întoarce în orașul natal ca să caute mormântul mamei sale, pe care nimeni nu i-l poate arăta, și rămâne. Îl găsește pe starețul Zosima și cere să fie primit ca novice. Tatăl său, spre uimirea tuturor, nu se împotrivește: îi place gândul că are un fiu care se roagă pentru el.He returns to his home town to look for his mother's grave, which no one can show him, and he stays. He finds the elder Zosima and asks to be taken in as a novice. To everyone's surprise, his father does not object: he likes the idea of having a son who prays for him.
Mănăstirea și schitulThe monastery and the hermitage
Cartea a II-aBook II
04/CotiturăTurning point
Familia se adună la mănăstireThe family gathers at the monastery
Sub pretextul unei împăcări între tată și fiu, Fiodor Pavlovici propune ca starețul Zosima să le judece cearta pentru moștenire. Nimeni nu vine cu gândul de a se împăca. Alioșa înțelege, privindu-i, că adunarea a fost de la bun început o farsă.On the pretext of reconciling father and son, Fyodor Pavlovich proposes that the elder Zosima judge their quarrel over the inheritance. Nobody comes intending to make peace. Watching them, Alyosha understands that the meeting was a farce from the very start.
Mănăstirea și schitulThe monastery and the hermitage05/PresimțireForeshadowing
Zosima se pleacă până la pământ în fața lui DmitriZosima bows to the ground before Dmitri
În mijlocul scandalului, starețul se ridică, se apropie de Dmitri și îngenunchează, atingând pământul cu fruntea. Nimeni nu înțelege gestul, nici Dmitri. Zosima nu binecuvântează un om, ci o suferință care abia urmează.In the middle of the scandal the elder rises, approaches Dmitri and kneels, touching the ground with his forehead. No one understands the gesture, not even Dmitri. Zosima is not blessing a man but a suffering that is still to come.
Mănăstirea și schitulThe monastery and the hermitage06/ScenăScene
Fiodor Pavlovici face scandal la masa egumenuluiFyodor Pavlovich makes a scene at the Father Superior's table
Bătrânul intră acolo unde fusese rugat să nu intre și joacă bufonul până când toată lumea se ridică de la masă. Miusov își pierde cumpătul, Paisie tace. Fiodor pleacă triumfător: s-a făcut de rușine înaintea tuturor, deci nimeni nu-l mai poate umili.The old man walks in where he had been asked not to go and plays the buffoon until everyone rises from the table. Miusov loses his temper; Paisy says nothing. Fyodor leaves in triumph: he has disgraced himself in front of everyone, so no one can humiliate him any more.
Mănăstirea și schitulThe monastery and the hermitage
Cartea a III-aBook III
07/ScenăScene
Spovedania unei inimi fierbințiThe confession of an ardent heart
În foișorul din grădină, Dmitri îi povestește lui Alioșa cum a umilit-o pe Katerina și cum a fost apoi salvat de ea. Recunoaște fără ocolișuri că e un ticălos și că nu se poate opri. Îi cere fratelui său să se ducă la Katerina și să-i spună că totul s-a sfârșit.In the summer-house in the garden, Dmitri tells Alyosha how he humiliated Katerina and how she later saved him. He admits outright that he is a scoundrel and that he cannot stop. He asks his brother to go to Katerina and tell her that it is all over.
Grădina KaramazovilorThe Karamazovs' garden08/PresimțireForeshadowing
Cei trei mii de ruble ai KaterineiKaterina's three thousand roubles
Katerina îi încredințează lui Dmitri trei mii de ruble, să-i trimită unei rude. El cheltuiește jumătate din ei într-o noapte, cu Grușenka, la Mokroe, și păstrează restul cusut într-un săculeț la gât. Diferența dintre a fi hoț și a fi doar ticălos va deveni, pentru el, singura întrebare care contează.Katerina entrusts Dmitri with three thousand roubles to send to a relative. He spends half of it in a single night with Grushenka at Mokroye and keeps the rest sewn into a little bag around his neck. The difference between being a thief and being merely a scoundrel will become, for him, the only question that matters.
Casa Katerinei IvanovnaKaterina Ivanovna's house09/PresimțireForeshadowing
Smerdiakov își arată disprețul la masăSmerdyakov shows his contempt at the table
Slujitorul demonstrează, cu o logică impecabilă, că un creștin care se leapădă de credință sub tortură nu păcătuiește cu adevărat. Grigori îl pălmuiește, Fiodor râde, Ivan ascultă atent. E prima dată când cineva din casă îl ia în serios.With flawless logic, the servant argues that a Christian who renounces his faith under torture does not truly sin. Grigory slaps him, Fyodor laughs, Ivan listens closely. It is the first time anyone in the house has taken him seriously.
Casa lui Fiodor PavloviciFyodor Pavlovich's house10/CotiturăTurning point
Dmitri îl atacă pe Fiodor PavloviciDmitri attacks Fyodor Pavlovich
Convins că Grușenka e ascunsă în casă, Dmitri dă buzna, îl trântește pe bătrân la pământ și îl lovește cu călcâiul în față. Alioșa și Ivan abia îl opresc. Plecând, strigă că data viitoare s-ar putea să nu mai fie oprit.Convinced that Grushenka is hidden in the house, Dmitri bursts in, throws the old man to the floor and kicks him in the face with his heel. Alyosha and Ivan barely hold him back. As he leaves he shouts that next time no one may stop him.
Casa lui Fiodor PavloviciFyodor Pavlovich's house11/CotiturăTurning point
Katerina și Grușenka, față în fațăKaterina and Grushenka, face to face
Katerina o primește pe rivala ei cu o tandrețe exagerată și îi sărută mâna, sigură că o va cuceri. Grușenka o lasă să meargă până la capăt, apoi refuză să-i întoarcă gestul și pleacă râzând. Din umilința aceea se va naște totul.Katerina receives her rival with exaggerated tenderness and kisses her hand, certain she will win her over. Grushenka lets her go all the way, then refuses to return the gesture and leaves laughing. Everything will grow out of that humiliation.
Casa Katerinei IvanovnaKaterina Ivanovna's house
Cartea a IV-aBook IV
12/CotiturăTurning point
Dmitri îl scoate pe Snegiriov din cârciumă, de barbăDmitri drags Snegiryov out of the tavern by his beard
În piața orașului, Dmitri îl târăște pe căpitan afară, ținându-l de barbă, pentru o datorie care nu era a lui. Iliușa aleargă după ei și îi sărută mâna lui Dmitri, rugându-l să se oprească. Copilul nu va uita niciodată ziua aceea.In the town square, Dmitri drags the captain outside by his beard over a debt that was not even his. Ilyusha runs after them and kisses Dmitri's hand, begging him to stop. The boy will never forget that day.
Piața și ulițele orașuluiThe square and the town's streets13/ScenăScene
Iliușa îl mușcă pe Alioșa de degetIlyusha bites Alyosha's finger
Șase școlari îl bat cu pietre pe un băiat singur, iar când Alioșa intervine, băiatul îl mușcă până la sânge. Alioșa nu ripostează și nu întreabă de ce. Va afla abia mai târziu că purta numele de familie al omului care îl umilise pe tatăl copilului.Six schoolboys are throwing stones at a lone boy, and when Alyosha steps in, the boy bites him until he bleeds. Alyosha neither strikes back nor asks why. Only later will he learn that he bore the family name of the man who had humiliated the boy's father.
Piața și ulițele orașuluiThe square and the town's streets14/CotiturăTurning point
Banii călcați în picioareThe money trampled underfoot
Alioșa îi duce căpitanului două sute de ruble din partea Katerinei. Snegiriov le ia, se însuflețește, face planuri cu voce tare — apoi le aruncă în nisip și le calcă în picioare. Rămâne cu nimic, dar rămâne cu ceva ce nu se cumpără.Alyosha brings the captain two hundred roubles from Katerina. Snegiryov takes them, brightens, makes plans out loud — then throws them in the sand and stamps on them. He is left with nothing, but with something that cannot be bought.
Locuința familiei SnegiriovThe Snegiryov family's lodgings15/ScenăScene
Scrisoarea lui LiseLise's letter
Fata din scaunul cu rotile îi trimite lui Alioșa o declarație de dragoste, apoi îl primește râzând și susținând că a fost o glumă. E serioasă și nu e, în aceeași clipă. Doamna Hohlakova se agită în jurul lor fără să înțeleagă nimic.The girl in the wheelchair sends Alyosha a declaration of love, then receives him laughing and insisting it was a joke. She is serious and not serious at the same moment. Madame Khokhlakova fusses around them without understanding anything.
Casa Katerinei IvanovnaKaterina Ivanovna's house
Cartea a V-aBook V
16/Punct culminantClimax
Revolta: suferința copiilorRebellion: the suffering of children
La traktir, Ivan îi înșiră lui Alioșa, unul câte unul, cazuri de copii chinuiți, culese din ziare. Nu neagă existența lui Dumnezeu; refuză lumea pe care a făcut-o. Dacă armonia viitoare are nevoie de lacrima unui singur copil, spune el, atunci îi înapoiază biletul de intrare.In the tavern, Ivan lists for Alyosha, one by one, cases of tormented children gathered from the newspapers. He does not deny that God exists; he rejects the world God made. If the harmony to come needs the tears of a single child, he says, then he respectfully returns his ticket.
Traktirul din orașThe town tavern17/Punct culminantClimax
Marele InchizitorThe Grand Inquisitor
Ivan îi povestește poemul pe care nu l-a scris niciodată: Hristos se întoarce la Sevilla, iar bătrânul inchizitor îl arestează și îi explică, toată noaptea, de ce libertatea pe care a adus-o e prea grea pentru oameni. Hristos nu răspunde nimic; îl sărută pe buze. Alioșa îl sărută, la fel, pe fratele său.Ivan tells him the poem he never wrote: Christ returns to Seville, and the old Inquisitor arrests him and spends the whole night explaining why the freedom he brought is too heavy for people. Christ answers nothing; he kisses him on the lips. Alyosha, in the same way, kisses his brother.
Traktirul din orașThe town tavern18/PresimțireForeshadowing
Smerdiakov îi arată lui Ivan drumul spre poartăSmerdyakov shows Ivan the way to the gate
Slujitorul îi spune lui Ivan, pe ocolite, că are de gând să aibă o criză de epilepsie, că Grigori va fi bolnav și că bătrânul va rămâne singur în casă. Îl întreabă apoi dacă pleacă sau nu la Cermașnia. Nimic nu e spus pe față, și tocmai de aceea totul e spus.In roundabout words, the servant tells Ivan that he expects to have an epileptic fit, that Grigory will be ill and that the old man will be left alone in the house. Then he asks whether Ivan is going to Chermashnya or not. Nothing is said outright, and that is exactly why everything is said.
Casa lui Fiodor PavloviciFyodor Pavlovich's house19/CotiturăTurning point
Ivan pleacăIvan leaves
A doua zi dimineață, Ivan ia trenul — nu spre Cermașnia, cum ceruse tatăl său, ci spre Moscova. La prima stație spune cu voce tare, pentru sine: „Sunt un ticălos”. Știe ce lasă în urmă și pleacă totuși.The next morning Ivan takes the train — not to Chermashnya, as his father had asked, but to Moscow. At the first station he says aloud, to himself: “I am a scoundrel.” He knows what he is leaving behind, and he leaves anyway.
Casa lui Fiodor PavloviciFyodor Pavlovich's house
Cartea a VI-aBook VI
20/Punct culminantClimax
Cuvântul de despărțire al starețuluiThe elder's parting words
Simțind că i se apropie ceasul, Zosima le istorisește celor din chilie viața lui: fratele mai mare care, murind, i-a spus că fiecare e vinovat față de toți; anii de ofițer; dimineața duelului, când a cerut el iertare de la omul pe care îl provocase; vizitatorul care i-a mărturisit o crimă veche de paisprezece ani. Din toate scoate o singură învățătură — nimeni nu e judecătorul nimănui, fiindcă fiecare răspunde pentru toți.Feeling his hour approach, Zosima tells those gathered in his cell the story of his life: the older brother who, dying, told him that each of us is guilty before all; his years as an officer; the morning of the duel, when he asked forgiveness of the man he had challenged; the visitor who confessed a murder fourteen years old. From all of it he draws a single lesson — no one is anyone's judge, because each of us answers for all.
Mănăstirea și schitulThe monastery and the hermitage21/CotiturăTurning point
Moartea starețului ZosimaThe death of the elder Zosima
După ce își istorisește viața celor din jur — copilăria, fratele murind, duelul la care a renunțat — starețul se lasă pe podea, în rugăciune, și moare. Alioșa își pierde reazemul. Mănăstirea așteaptă o minune.Having told those around him the story of his life — his childhood, his dying brother, the duel he walked away from — the elder sinks to the floor in prayer and dies. Alyosha loses his mainstay. The monastery waits for a miracle.
Mănăstirea și schitulThe monastery and the hermitage
Cartea a VII-aBook VII
22/CotiturăTurning point
Mirosul putrefacțieiThe odour of corruption
În loc de mireasma așteptată, trupul starețului începe să miroasă mai devreme decât al oamenilor obișnuiți. Ferapont vine să alunge dracii și declară că e semn de osândă. Într-o singură zi, cei care se închinau la Zosima încep să șușotească despre el.Instead of the fragrance everyone expected, the elder's body begins to smell sooner than an ordinary man's. Ferapont comes to drive out the devils and declares it a sign of damnation. Within a single day, those who used to bow before Zosima start whispering about him.
Mănăstirea și schitulThe monastery and the hermitage23/ScenăScene
Alioșa pleacă din mănăstire cu RakitinAlyosha leaves the monastery with Rakitin
Clătinat, Alioșa acceptă să mănânce cârnat și să bea rachiu — mici blasfemii pe care Rakitin le savurează. Seminaristul îl duce apoi la Grușenka, sperând să-l vadă căzând de tot. A primit douăzeci și cinci de ruble pentru asta.Shaken, Alyosha agrees to eat sausage and drink vodka — small blasphemies that Rakitin relishes. The seminarian then takes him to Grushenka, hoping to watch him fall completely. He has been paid twenty-five roubles for it.
Mănăstirea și schitulThe monastery and the hermitage24/Punct culminantClimax
CeapaThe onion
Grușenka i se așază lui Alioșa pe genunchi, gata să-l corupă, apoi află că starețul a murit și se ridică, rușinată. Îi povestește pilda cu ceapa: o femeie rea se putea salva din iad atârnând de firul unei singure fapte bune. Fiecare îl vede pe celălalt mai bun decât se credea, și amândoi se schimbă.Grushenka sits on Alyosha's knee, ready to corrupt him, then learns that the elder has died and gets up, ashamed. She tells him the fable of the onion: a wicked woman could have been saved from hell by holding on to the thread of a single good deed. Each sees the other as better than they had believed, and both are changed.
Casa GrușenkăiGrushenka's house25/Punct culminantClimax
Nunta din Cana GalileiiCana of Galilee
Adormit lângă sicriul starețului, Alioșa visează nunta unde apa s-a făcut vin, iar Zosima îl cheamă la masă. Se trezește, iese și cade cu fața la pământ, îmbrățișând pământul. Când se ridică, e un alt om — și, peste trei zile, pleacă din mănăstire, așa cum îi ceruse starețul.Asleep beside the elder's coffin, Alyosha dreams of the wedding where water was turned into wine, and Zosima calls him to the table. He wakes, goes out and falls face down on the earth, embracing it. When he rises he is a different man — and three days later he leaves the monastery, as the elder had asked.
Mănăstirea și schitulThe monastery and the hermitage
Cartea a VIII-aBook VIII
26/ScenăScene
Dmitri aleargă după trei mii de rubleDmitri runs after three thousand roubles
Într-o singură zi bate la toate ușile: la un negustor beat, la doamna Hohlakova, care îi oferă în loc de bani o mină de aur, la un moșier care nu-l primește. Vrea banii ca să-i înapoieze Katerinei și să plece curat cu Grușenka. Nu găsește nimic, și ziua se apropie de seară.In a single day he knocks on every door: a drunken merchant, Madame Khokhlakova, who offers him a gold mine instead of money, a landowner who will not see him. He wants the money to repay Katerina and leave with Grushenka with a clean slate. He finds nothing, and evening draws near.
Casa Katerinei IvanovnaKaterina Ivanovna's house27/Punct culminantClimax
Dmitri în grădină, cu pisălogul în mânăDmitri in the garden, pestle in hand
Sare gardul și privește pe fereastră cum bătrânul o așteaptă pe Grușenka, gătit, cu ochii lipiți de întuneric. Ridică pisălogul de alamă. Ce se întâmplă în clipa următoare nu va ști nici el să spună vreodată cu certitudine — știe doar că a fugit.He climbs the fence and watches through the window as the old man waits for Grushenka, dressed up, his eyes glued to the dark. He raises the brass pestle. What happens in the next moment he will never be able to say for certain — he only knows that he ran.
Grădina KaramazovilorThe Karamazovs' garden28/Punct culminantClimax
Grigori îl prinde pe DmitriGrigory catches Dmitri
Bătrânul slujitor îl apucă de picior în timp ce sare gardul înapoi, strigând „paricidule”. Dmitri îl lovește cu pisălogul în cap, apoi se întoarce, îi șterge sângele și constată cu groază că nu e mort. Mărturia lui Grigori — că poarta era deschisă — va cântări mai greu decât orice.The old servant grabs his leg as he climbs back over the fence, shouting “Parricide!” Dmitri strikes him on the head with the pestle, then turns back, wipes away the blood and realises with horror that he is not dead. Grigory's testimony — that the door was open — will weigh more than anything else.
Grădina KaramazovilorThe Karamazovs' garden29/Punct culminantClimax
Uciderea lui Fiodor PavloviciThe murder of Fyodor Pavlovich
Bătrânul e găsit cu craniul zdrobit, iar plicul cu trei mii de ruble pentru Grușenka zace desfăcut și gol pe podea. Ușa era deschisă, deși toți jurau că fusese încuiată. Toată lumea știe cine a făcut-o, și toată lumea se înșală.The old man is found with his skull crushed, and the envelope with three thousand roubles meant for Grushenka lies torn open and empty on the floor. The door was open, although everyone swore it had been locked. Everybody knows who did it, and everybody is wrong.
Casa lui Fiodor PavloviciFyodor Pavlovich's house30/Punct culminantClimax
Ultima noapte la MokroeThe last night at Mokroye
Cu bani în buzunare și sânge pe mâini, Dmitri o urmează pe Grușenka la han, unde ea se întâlnește cu ofițerul polonez care o părăsise cu cinci ani în urmă. Polonezul se dovedește mărunt și lacom. În zori, Grușenka îi spune lui Dmitri că pe el îl iubește — cu o oră înainte de arestare.With money in his pockets and blood on his hands, Dmitri follows Grushenka to the inn, where she meets the Polish officer who had abandoned her five years before. The Pole turns out to be petty and greedy. At dawn Grushenka tells Dmitri that he is the one she loves — an hour before his arrest.
Hanul din MokroeThe inn at Mokroye
Cartea a IX-aBook IX
31/CotiturăTurning point
Arestarea lui DmitriDmitri's arrest
Autoritățile intră în odaie și îi spun că e acuzat de uciderea tatălui său. Dmitri recunoaște tot ce a făcut — bătaia, banii, gelozia — și neagă singurul lucru de care e acuzat. Nimeni nu-l crede, fiindcă nimic din ce mărturisește nu-l avantajează.The authorities enter the room and tell him he is charged with the murder of his father. Dmitri admits everything he did — the beating, the money, the jealousy — and denies the one thing he is accused of. Nobody believes him, because nothing he confesses works in his favour.
Hanul din MokroeThe inn at Mokroye32/CotiturăTurning point
Ancheta: rușinea celor o mie cinci suteThe interrogation: the shame of the fifteen hundred
Dmitri refuză ore în șir să spună de unde avea banii, pentru că adevărul e mai umilitor decât crima: purtase la gât, luni de zile, jumătate din suma furată de la Katerina. Când mărturisește în sfârșit, sună ca o invenție de ultim moment. Onoarea lui devine principala probă împotriva lui.For hours Dmitri refuses to say where he got the money, because the truth is more humiliating than murder: for months he had carried around his neck half of the sum taken from Katerina. When he finally confesses, it sounds like a last-minute invention. His honour becomes the main evidence against him.
TribunalulThe courthouse
Cartea a X-aBook X
33/ScenăScene
Kolea Krasotkin se culcă între șineKolya Krasotkin lies down between the rails
Ca să le dovedească băieților că nu e fricos, Kolea se întinde între șinele de cale ferată și lasă trenul să treacă peste el. Se ridică palid, cu aerul cel mai firesc din lume, și refuză să vorbească despre asta. La treisprezece ani are nevoie ca nimeni să nu bănuiască vreodată că i-ar putea fi frică de ceva.To prove to the other boys that he is no coward, Kolya lies down between the railway tracks and lets the train pass over him. He gets up pale, looking as natural as can be, and refuses to talk about it. At thirteen he needs no one ever to suspect that he could be afraid of anything.
Piața și ulițele orașuluiThe square and the town's streets34/ScenăScene
Băieții la căpătâiul lui IliușaThe boys at Ilyusha's bedside
Kolea Krasotkin, care conducea băieții împotriva lui Iliușa, vine să se împace și aduce înapoi câinele pe care copilul îl credea otrăvit. Alioșa îi adună pe toți în jurul patului. Copilul se stinge înconjurat de cei care îl loviseră cu pietre.Kolya Krasotkin, who had led the boys against Ilyusha, comes to make peace and brings back the dog the child believed he had poisoned. Alyosha gathers them all around the bed. The boy fades away surrounded by the very boys who had pelted him with stones.
Locuința familiei SnegiriovThe Snegiryov family's lodgings
Cartea a XI-aBook XI
35/Punct culminantClimax
Smerdiakov mărturiseșteSmerdyakov confesses
La a treia întâlnire, slujitorul scoate de sub ciorap cele trei mii de ruble și îi povestește lui Ivan, calm, cum l-a ucis pe bătrân. Susține că a fost doar executantul: ideea era a lui Ivan, iar plecarea lui la Moscova fusese încuviințarea. „Dumneavoastră erați cel care știa totul”.At their third meeting, the servant pulls the three thousand roubles out from under his stocking and calmly tells Ivan how he killed the old man. He claims he was only the instrument: the idea was Ivan's, and his leaving for Moscow had been his consent. “You were the one who knew everything.”
Odaia lui SmerdiakovSmerdyakov's room36/Punct culminantClimax
Coșmarul lui IvanIvan's nightmare
În noaptea dinaintea procesului, un domn șleampăt se așază în fața lui și îi repetă, politicos, propriile idei, până când ele devin insuportabile. Ivan îi aruncă un pahar și țipă că nu există. Alioșa bate la ușă cu vestea că Smerdiakov s-a spânzurat.On the night before the trial, a shabby gentleman sits down across from him and politely repeats Ivan's own ideas back to him until they become unbearable. Ivan throws a glass at him and screams that he does not exist. Alyosha knocks at the door with the news that Smerdyakov has hanged himself.
Casa lui Fiodor PavloviciFyodor Pavlovich's house37/CotiturăTurning point
Sinuciderea lui SmerdiakovSmerdyakov's suicide
Se spânzură în seara dinaintea procesului, lăsând un bilet scurt în care cere să nu fie învinuit nimeni. Cu el dispare singura mărturie care l-ar fi putut salva pe Dmitri. Ivan rămâne cu un adevăr pe care nimeni nu-l mai poate verifica.He hangs himself on the evening before the trial, leaving a short note asking that no one be blamed. With him disappears the only testimony that could have saved Dmitri. Ivan is left with a truth that no one can verify any longer.
Odaia lui SmerdiakovSmerdyakov's room
Cartea a XII-aBook XII
38/Punct culminantClimax
Mărturia KaterineiKaterina's testimony
Depune întâi în favoarea lui Dmitri, povestind cum i-a dat banii din generozitate. Apoi Ivan se ridică în sală și mărturisește delirant că el e ucigașul — iar Katerina, ca să-l salveze pe el, scoate scrisoarea în care Dmitri anunțase în beție că își va ucide tatăl. Un act de iubire îl condamnă pe celălalt bărbat.At first she testifies in Dmitri's favour, telling how she gave him the money out of generosity. Then Ivan rises in the courtroom and deliriously confesses that he is the murderer — and Katerina, to save him, produces the letter in which a drunken Dmitri had announced that he would kill his father. An act of love condemns the other man.
TribunalulThe courthouse39/Punct culminantClimax
Pledoaria lui FetiukoviciFetyukovich's speech for the defence
Apărătorul demontează una câte una probele, arătând că fiecare se poate citi și altfel, apoi întreabă sala dacă un asemenea tată merita numele de tată. Publicul plânge. Ippolit Kirillovici pierde bătălia oratorică, deși descrisese familia Karamazov mai exact decât oricine.The defence counsel takes the evidence apart piece by piece, showing that each item can be read another way, then asks the court whether such a father deserved the name of father. The public weeps. Ippolit Kirillovich loses the battle of oratory, although he had described the Karamazov family more accurately than anyone.
TribunalulThe courthouse40/Punct culminantClimax
VerdictulThe verdict
Juriul de țărani se retrage pentru scurt timp și se întoarce cu „vinovat”, fără circumstanțe atenuante. Sala rămâne încremenită: nimeni nu se aștepta după o asemenea pledoarie. Dmitri e condamnat la douăzeci de ani de ocnă pentru o crimă pe care nu a comis-o.The jury of peasants withdraws briefly and returns with “guilty”, without mitigating circumstances. The courtroom is stunned: after such a speech no one expected it. Dmitri is sentenced to twenty years of hard labour for a crime he did not commit.
TribunalulThe courthouse
EpilogEpilogue
41/CotiturăTurning point
Discursul de la piatrăThe speech at the stone
După înmormântarea lui Iliușa, Alioșa îi adună pe băieți lângă bolovanul unde copilul venea cu tatăl lui. Le spune că o singură amintire bună, păstrată din copilărie, poate salva un om într-o zi. Băieții strigă „Ura pentru Karamazov!” — și aici se încheie cartea.After Ilyusha's funeral, Alyosha gathers the boys by the boulder where the child used to come with his father. He tells them that a single good memory, kept from childhood, may one day save a person. The boys shout “Hurrah for Karamazov!” — and here the book ends.
Piatra lui IliușaIlyusha's stone